În primele zile ale războiului, Natalia a plecat din Ucraina cu fiul ei de șase ani, lăsând în urmă casa și tot ce-a agonisit o viață. La Ștefan Vodă, unde au găsit adăpost, au început, treptat, să-și caute un rost. A învățat româna, și-a făcut prieteni și le-a fost alături altor femei refugiate care aveau nevoie de ajutor. Astăzi spune că aici și-a găsit o a doua casă, deși gândul o poartă și spre cea din Ucraina. Vorbește cu recunoștință despre oamenii care au primit-o, dar și despre cât de greu este să găsești de lucru și cât de mult contează bunăvoința celor din jur când ești departe de ai tăi.
„Toți veneau la mare la noi”, își amintește Natalia despre Sergheevca, localitatea de pe litoralul ucrainean în care își avea casa înainte de război. Căsuța și lucrurile adunate în ani de muncă au rămas acolo, când a plecat cu băiatul ei de șase ani spre Republica Moldova. Natalia, care are acum 35 de ani, a ajuns în Republica Moldova la 26 februarie 2022, la două zile după începutul invaziei ruse în Ucraina. Din lucrurile de acasă luase pașaportul, medicamente și câteva haine de iarnă. Dintre toate greutățile acelei perioade, Natalia își amintește mai ales cât de apăsător era să-și știe băiatul dorindu-și să se întoarcă acasă, în timp ce ea încerca să se descurce într-un loc nou.
Natalia își amintește cu recunoștință de oamenii care le-au fost alături în primele luni, când aveau nevoie de ajutor pentru a se descurca într-un loc în care toate le erau noi. Își dorea să lucreze cu oamenii, iar pentru asta știa că trebuie să învețe româna. „Eu n-am știut limba română. Nimic, niciun cuvânt”, povestea ea. S-a înscris la cursuri și a început să învețe limba română. Între timp, și băiatul ei, care avea șase ani când au plecat din Ucraina, și-a găsit locul la școala din Ștefan Vodă. Are acum zece ani și, după cum spune mama lui, s-a integrat bine.
Bunăvoința celor din jur contează
Pentru adulții veniți din Ucraina, lucrurile continuă să fie mai complicate atunci când caută un loc de muncă, povestește Natalia, care și-ar dori și mai multă deschidere din partea serviciilor medicale și sociale la care apelează persoanele refugiate. Departe de rude și de prietenii pe care se sprijineau acasă, persoanele refugiate au nevoie să știe că pot vorbi despre greutățile lor și că vor găsi pe cineva dispus să-i asculte, explică Natalia. Pentru ea, bunăvoința celor din jur contează alături de ajutorul pe care îl pot oferi instituțiile, fie că este vorba despre accesul la un medic, despre pregătirea unor acte sau despre găsirea unui serviciu. Sunt lucruri de care depinde viața de zi cu zi a unei familii care încearcă să se descurce într-o țară în care nu plănuise să ajungă.
Găsirea unui loc de muncă a devenit una dintre principalele preocupări ale persoanelor refugiate spune și președinta raionului Ștefan Vodă, Olga Luchian. Ea își amintește că, în primele luni ale războiului, autoritățile și localnicii căutau în primul rând soluții pentru cazarea oamenilor care soseau, adesea fără bani și fără lucrurile de strictă necesitate. Între timp, nevoile s-au schimbat: pe măsură ce sprijinul financiar oferit la început s-a redus, familiile au avut nevoie de venituri pe care să se poată baza pentru a-și acoperi cheltuielile. De aceea, explică Olga Luchian, accesul la un loc de muncă și cunoașterea limbii române au devenit tot mai importante pentru cei care își continuă viața aici.
Experiența din 2022 a schimbat și felul în care autoritățile privesc pregătirea pentru o criză, explică Olga Luchian, amintindu-și de mobilizarea localnicilor care aduceau haine și alimente pentru mamele cu copii ajunse la frontieră. „Atunci când a început războiul, nimeni nu avea o metodologie sau o instrucțiune clară despre cum trebuie să acționăm”, spune președinta raionului. Pe măsură ce nevoile au fost analizate și s-au implicat donatorii, ajutorul a putut fi organizat mai bine, iar instituțiile au învățat să-și coordoneze intervențiile. Lecția pe care Olga Luchian o desprinde din acea perioadă este că autoritățile trebuie să aibă un plan și să știe din timp pe ce resurse se pot baza.
Planul de acțiuni privind implementarea Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea”
La 30 iulie 2026, Consiliul raional Ștefan Vodă a aprobat Planul de acțiuni privind implementarea Agendei „Femeile, Pacea și Securitatea” pentru 2026-2028, care abordează siguranța pornind de la problemele întâlnite de oameni în viața de zi cu zi. Prevenirea violenței și accesul la sprijin sunt legate, în acest document, de posibilitatea femeilor și a tinerilor de a participa la deciziile care îi privesc.
Pentru femeile refugiate, documentul elaborat pentru raion prevede întâlniri cu autoritățile și cu femeile din comunitate, în care să poată vorbi despre nevoile lor și să formuleze recomandări. Sunt prevăzute, de asemenea, consiliere pentru angajare, sprijin psihologic și activități comune cu localnicii, menite să reducă izolarea și să-i ajute pe oameni să se cunoască mai bine. Planul a fost elaborat cu sprijinul proiectului „Femeile – promotoare ale păcii și coeziunii sociale”, implementat de AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu susținerea UN Women Moldova și finanțarea Fondului Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară (WPHF).
Natalia este convinsă că persoanele refugiate trebuie implicate în căutarea soluțiilor, fiindcă oamenii care au trecut printr-o criză pot înțelege mai bine dificultățile celor aflați într-o situație asemănătoare. Ea însăși i-a ajutat pe cei nou-veniți să se descurce cu actele și să găsească serviciile de care aveau nevoie. La Ștefan Vodă, unde băiatul ei își vede de școală, Natalia și-ar dori să întâlnească mai multă deschidere față de oamenii veniți din Ucraina, care încearcă să-și continue viața departe de apropiați.
