Bunica, fiica și nepoata din familia Bodeanu-Tamciuc vor ca problemele satului să nu rămână doar subiecte de discuție între vecini, ci să ajungă acolo unde se iau deciziile, adică în Primărie și Consiliul local. La instruirea organizată de AO „Eco-Răzeni”, cele trei femei din aceeași familie și-au găsit loc una lângă alta. Ana Tamciuc este bunica, Tatiana Bodeanu fiica, iar Beatrice Bodeanu nepoata. Le despart câteva decenii de viață și experiențe diferite, dar le apropie grija pentru satul în care trăiesc.
Pentru ele, o comunitate sigură se vede în lucruri cât se poate de concrete: dacă există canalizare, dacă poți merge pe uliță fără teama câinilor fără stăpân, dacă o femeie rămasă la pensie mai are unde să se întâlnească cu alte femei și dacă vocea celor din sat ajunge, cu adevărat, la masa unde se iau deciziile.
Faptul că bunica, fiica și nepoata au participat împreună pare, la prima vedere, un detaliu de familie. De fapt, imaginea lor spune ceva mai mult despre implicarea civică: schimbarea nu aparține unei singure vârste. Ea poate începe din nemulțumirea acumulată de o generație, poate căpăta forma unei soluții practice în generația următoare și poate fi dusă mai departe de cei tineri, care își doresc implicare în viața publică.
De la București, cu gândul la sat
Beatrice este studentă la București, dar vorbește despre Răzeni ca despre locul de care continuă să fie legată. În timpul atelierului, a vorbit despre diferența dintre a urmări ce se întâmplă într-o comunitate și a participa cu adevărat la schimbarea ei. Prea des, spune ea, cetățenii rămân în rolul de spectatori și își reduc participarea la ziua alegerilor.
„Mi-aș dori o implicare mult mai mare a cetățenilor în activismul civic, în viața publică. Uneori, cetățenii preiau un rol pasiv și se implică doar la alegeri”, spune Beatrice.
Pentru o tânără care studiază în alt oraș și într-o altă țară, implicarea în satul de origine poate părea greu de păstrat. Beatrice nu vorbește însă despre plecare ca despre o despărțire. Dimpotrivă, crede că poți locui departe și, totuși, să rămâi atent la ce se întâmplă acasă, să vii cu idei noi și să cauți modalități prin care să fii de folos comunității din care ai plecat.
Problemele care încep de la poartă
Pentru mama ei, Tatiana Bodeanu, prima mare problemă este canalizarea, „durerea tuturor oamenilor”, cum o numește. Nu așteaptă o soluție fără să se întrebe ce poate face ea însăși. Spune că ar fi dispusă să contribuie inclusiv financiar, dacă astfel problema ar putea fi rezolvată mai repede.
Apoi vorbește despre câinii fără stăpân, o problemă care depășește hotarele Răzeniului, dar care se simte foarte local atunci când un copil merge singur pe drum sau când un om se întoarce acasă seara. Sunt teme pe care oamenii le discută adesea între ei, la poartă sau în familie. Dar ce soluții există și cum pot locuitorii participa la găsirea lor? Tatiana crede că schimbarea cere implicare și din partea comunității. Pentru că, până la urmă, calitatea vieții nu se măsoară numai în proiecte mari, ci și în libertatea de a circula fără teamă și în accesul la servicii de bază.
Un loc și pentru femeile care au ieșit la pensie
Ana Tamciuc, bunica, privește comunitatea dintr-un alt punct de vedere. Ea își dorește ca femeile din sat, inclusiv cele care au ieșit la pensie, să nu rămână izolate acasă. Vorbește despre un centru și despre activități organizate la Casa de cultură: locuri în care femeile să se întâlnească, să vorbească și să simtă că fac parte în continuare din viața localității.
„Probleme de familie sunt, probleme de bani sunt, pensiile sunt mici, lumea e chinuită”, spune Ana Tamciuc. Pentru ea, un centru destinat femeilor nu ar fi un moft și nici doar un loc pentru petrecerea timpului. Ar însemna legături între oameni, sprijin și șansa de a afla ce se hotărăște în comunitate.
Când nemulțumirea devine participare
Atelierul de la Răzeni a fost organizat pentru a consolida capacitatea femeilor și fetelor din localitate de a participa la procesul local de luare a deciziilor. Sergiu Gurău, directorul AO „Eco-Răzeni”, spune că participantele au adus în discuție mai ales probleme de infrastructură și servicii: drumurile, grădinița, accesul la apă și gestionarea deșeurilor.
Lista este familiară în multe sate din Republica Moldova. Diferența apare atunci când ea nu rămâne doar o enumerare a lucrurilor care nu merg. „Zilnic trebuie să fim preocupați, alături de autorități, de problemele cu care se confruntă localitatea, să venim cu soluții, să participăm la consultări publice și să propunem idei care ar contribui la o viață mai bună pentru fiecare locuitor al comunității”, afirmă Sergiu Gurău.
Siguranța începe în fiecare localitate
Discuțiile de la Răzeni arată cum implicarea civică poate aduce problemele oamenilor mai aproape de cei care iau decizii. Aceeași abordare participativă a stat și la baza elaborării Planului local de acțiuni privind Agenda „Femeile, Pacea și Securitatea” al raionului Ialoveni. Documentul pornește de la studii, dar și de la realitățile semnalate de oamenii din comunități, iar în prezent se află în proces de consultare publică.
Ludmila Rusu, șefa Direcției Economie a Consiliului Raional Ialoveni, spune că printre problemele identificate se numără participarea redusă a femeilor la procesul decizional, dar și violența și hărțuirea online în școli. Planul propune instrumente prin care aceste riscuri pot fi diminuate. Una dintre măsurile discutate este constituirea, la nivel local, a unor consilii ale femeilor și tinerilor, care să contribuie la monitorizarea și raportarea cazurilor de violență.
„Siguranța nu începe doar la Chișinău, ci în fiecare localitate”, afirmă Natalia Eremia, președinta raionului Ialoveni. Ea speră că aplicarea planului va însemna mai puțină violență, mai multă prevenire și implicare, astfel încât fiecare femeie, fiecare copil și fiecare familie să se simtă în siguranță și respectată în propria comunitate.
Articolul a fost realizat în cadrul proiectului „Femeile – promotoare ale păcii și coeziunii sociale”, implementat de AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu susținerea UN Women Moldova și finanțarea Fondului Femeilor pentru Pace și Asistență Umanitară (WPHF).
