Femeia suplă și brunetă ne așteaptă la poarta din satul Meșeni, Rezina, de după care se ivesc două copile bronzate și curioase. Am ajuns fix la ora când Doina Pantaz, soțul ei și cei trei copiii ai lor, Traian, Teia și Medeea, iau prânzul sub vița-de-vie din ograda pietruită, înțesată de jucării.
Doina Pantaz vorbește calm și cu pasiune despre munca ei și nu se oprește din povestit nici când trag copiii de ea, nici când pune masa sau zumzăie prin farfurii albinele din prisacă. Energia ei se împarte între familie, afacerea în apicultură pe care o gestionează cu soțul și tatăl ei și proiectele pe care le implementează cu grupul de acțiune locală „Trei coline”, unde e directoare.
De la radio la activism
Familia Doinei a locuit o perioadă în Marea Britanie, iar în 2018 a decis să se întoarcă acasă. Câțiva ani marea ei pasiune a fost radioul. După ce a devenit directoarea GAL „Trei coline”, a încercat să combine munca la un post radio din Chișinău cu noua funcție, dar a renunțat după câteva luni – „pentru că la GAL am dezvoltare personală la galop”, râde Doina. „La radio nu aveam unde crește, iar aici știu că pot s-o fac.”
Întrebată dacă-i este dor de radio, Doina spune că nu are când. Muncește de acasă, inclusiv pentru că o alăptează pe Medeea de un an. Deseori ziua ei de lucru se termină după 12 noaptea. A început munca la GAL cu mult înainte ca organizația să-și deschidă ușile, într-un proces „lung ca o naștere”, spune ea. GAL pare pentru Doina cel de-al patrulea copil, care cere tot atâta implicare și dedicație.
„Femeile vin acasă de la muncă și intră în tura doi”
Din iunie 2022, când organizația a fost înregistrată oficial, Doinei și celorlalte două femei din echipă le-a reușit să aducă câteva proiecte importante în comunitățile membre. Printre ele se numără proiectul „Femei care inspiră”, implementat între 14 martie și 14 august 2023, cu sprijinul AO „Institutum Virtutes Civilis” și Fundația „Friedrich Ebert” Moldova, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
Doina a găsit motivație pentru proiect în comunitatea ei. Ca multe alte femei, și ea fusese nevoită să aleagă între familie și carieră. Împreună cu soțul Mihai care-o sprijină în toate, au ales pe parcurs un model de familie în care el stă acasă cu copiii, iar ea se dedică jobului.
Văzând cât de activă este, la un moment dat un partid politic i-a propus să candideze la alegerile locale în calitate de primară în satul Meșeni. „Cineva din rude mi-a zis «nu-ți mai trebu’, la primărie-i nevoie de un bărbat cu mână de fier»”. Astfel de atitudini, dar și propriul exemplu au făcut-o să se gândească la situația tuturor femeilor din localitatea ei.
Femeile vin de la muncă și intră în tura doi. Fără îndemnul și aprobarea soțului și familiei, ele rar au curajul să meargă înainte. Mi-am dat seama că o să le prindă bine o doză sănătoasă de încurajare. Așa am pus ochii pe proiect și mi-am zis că trebuie să aplic.
Podcasturi și o GALerie de fotografie pentru și despre femei
Pentru că trecutul la radio ocupă un loc important în inima Doinei, una din activitățile proiectului a fost un podcast. Au intervievat patru femei active în comunitate: Anastasia Platon, bibliotecară în satul Meșeni, Veronica Timercan, profesoară în satul Răspopeni, Elena Donos, contabilă la primăria satului Chiștelnița și Elena Guseinov, președinta Asociației „Picături de suflet”.
Au discutat despre limitările, stereotipurile și tradițiile care obligă femeia „să țină casa”. Realizate în condiții modeste, pe zoom sau cu telefonul, publicate pe pagina de Facebook a organizației, podcasturile au fost populare printre femeile din sate.
Alt proiect de care se simte atașată este expoziția de fotografii „Femei care inspiră”, expusă în toate cele zece sate. „O colecție de fotografii cu toată viața femeii de pe timpuri: la școală, pe câmp, în rol de mamă, la biserică”. În cadrul expoziției a fost lansat și un mini-concurs de proză, în care tinerii au fost încurajați să povestească viața mamelor, bunicilor și altor femei din neamul lor. Povestioarele au fost înregistrate audio și distribuite pe pagina GAL-ului. „Am adunat vreo 40 de fotografii și 20 de istorisiri care spun povești tare puternice despre femei”, estimează Doina.
Strategii de dezvoltare locală care nu includ femeile
Locuind în Meșeni, Doina a observat că strategia de dezvoltare publică a localității nu include femeile. „Avem drumuri bune, dar nu avem deloc trotuare pentru mamele cu cărucioare.” Situația era similară și în celelalte nouă sate.
Așa a venit ideea de a apela la un expert în dezvoltare locală, care a confirmat că niciuna din strategiile locale din cele zece sate nu are activități pentru femei și nu promovează egalitatea de șanse. Femeile, ghidate de expert, au găsit modalități eficiente de face strategiile locale mai incluzive. Expertul a organizat sesiuni gratuite de instruire în primării, însă ideea nu s-a bucurat de mare entuziasm. „Funcționarii din primărie se purtau de parcă voiau mai repede acasă”, își amintește Doina, „dar până la urmă au înțeles că localitățile au de câștigat din asta.”
Cât Doina ne povestește despre proiecte, Medeea nu se sinchisește de noi și vine la mama ei pentru o sesiune rapidă de alăptat. Continuând să vorbească, Doina își alăptează fetița cu gesturi sigure, povestindu-ne despre alt proiect.
„Am învățat fetele de ce trebuie să se implice în treburile gospodărești ale primăriilor și cum să monitorizeze bugetul local”. Doina speră că aceste tinere femei vor avea curajul să candideze la alegerile din 5 noiembrie pentru consiliile locale și poate chiar ca primare ale localităților.
„Regina” albinelor de la Rezina
Pare greu de crezut, dar Doina mai jonglează cu un rol: cel de afaceristă. După revenirea din Marea Britanie, au „Prisaca lui Traian”, compania care poartă numele fiului lor. Apicultura era o tradiție de familie, iar în timp au ajuns la 75 de familii de albini.
Doina ne dă să gustăm o delicioasă miere cu fructe, roadă de anul ăsta. Pentru că 2023 a fost un an deosebit de cald, au scos mai puține kilograme de miere decât se așteptau. Mihai recunoaște că abia anul acesta au scos profit din afacerea cu miere: 15 000 de lei. Ba pandemia, ba seceta le-au tot pus bețe-n roate. Întrebat ce spune lumea despre modelul lor de familie și că stă acasă cu copiii, Mihai răspunde simplu: „noi nu ne uităm în gura lumii. Dacă ne uitam, poate nici nu făceam ce facem azi”.
Schimbând ici-colo cuvinte de alint, Doina și Mihai par un cuplu care se completează fără să-și spună multe vorbe. Cât ea strânge masa, el distrează copii, cât el ne aduce compot, ea-și verifică emailul. „Când ești apreciat undeva, tinzi să faci tot mai mult și încerci să nu dezamăgești”, spune Doina. Și-a dorit să le transmită și altor femei că „locul lor nu e la bucătărie sau doar lângă copii. Viața femeii nu se sfârșește acolo unde se termină ograda. Proiectul ăsta a avut priză la femei și le-a atins sufletele, iar eu vreau să continui activitățile pentru încurajarea lor.”