Care e statutul femeilor în R. Moldova? Care sunt perspectivele ca inechitățile de până acum să fie înlăturate?
Valentina Ursu a stat de vorbă cu Liliana Palihovici, fostă vicepreședintă a parlamentului, Reprezentant Special al Președintelui OSCE pe domeniul egalității de gen.
Europa Liberă: Din 1991, de la proclamarea independenței Republicii Moldova și până astăzi, cum au evoluat implicarea și reprezentativitatea femeilor în procesul decizional?
Liliana Palihovici: „Dacă este să analizăm ce s-a întâmplat în Republica Moldova de la declararea independenței până în prezent, atunci trebuie să spunem că sunt anumite rezultate, avem anumite progrese în promovarea egalității de gen sau în promovarea șanselor și oportunităților egale și echitabile pentru femei și bărbați, dar suntem departe de a vorbi că am ajuns la o transformare durabilă, ireversibilă, în care și bărbații, și femeile beneficiază de oportunități echitabile, de acces în funcții de conducere sau decizionale, și nu sunt într-un fel prizoniere ale stereotipurilor existente în această societate. Chiar dacă avem anumite progrese, cum am spus, s-a reușit să se voteze în 2006 și o lege cu privire la egalitatea între femei și bărbați, după care au fost aprobate tot felul de strategii, care să promoveze politici de stat care asigură egalitatea de gen, a mai fost și o strategie pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeii, acestea sunt documente de politici, dar realitatea încă este foarte departe și de prevederile acelor documente de politici, și de felul cum de fapt ar dori femeile să fie respectate, opinia lor să fie luată în calcul și atunci când documentele de politici sunt elaborate, când bugetele naționale și locale sunt întocmite, aceste necesități ale femeilor/fetelor să fie reflectate în aceste documente de politici”.
Europa Liberă: Dar cum s-ar explica această discrepanță între cadrul legal, care oferă posibilitate femeilor să se manifeste așa cum își doresc, așa cum percep și pricep ele să se implice și, pe de altă parte, realitățile arată altceva?
Liliana Palihovici: „În marea majoritate a cazurilor documentele de politici sunt elaborate conform anumitor recomandări pe care Republica Moldova le preia din acordurile și convențiile internaționale pe care le-a semnat, la care s-a alăturat…”
Europa Liberă: Și chiar includ acele standarde care sunt importante pentru Occident?
Liliana Palihovici: „Sigur, și niște standarde care înseamnă bună guvernare și democrație, fiindcă drepturile omului includ și egalitatea de gen, și ele sunt parte componentă atunci când evaluezi dacă o societate este democratică și dacă toate principiile pentru a spune că este democratică sunt respectate. Deci, în situația dată noi avem câteva elemente care arată de ce este așa de mare diferența între ceea ce punem pe documente și realitate, sunt probabil că diferențe dintre declarațiile actorilor politici vizavi de: dacă vom veni – vom face asta, asta și asta, după care înțelegerea nu totdeauna completă, deplină a problemei și tratarea cu superficialitate a acestei probleme. Dacă discutați cu diferiți actori implicați în procesul de guvernare, fie ea centrală sau locală, despre ce au în politicile locale, de exemplu, la capitolul asigurarea egalității între femei și bărbați, veți primi un răspuns: „La noi femeile au toate drepturile, toți au drepturi și nimeni nu încalcă drepturile nimănui”. Dar când mergem mai departe și să vedem: „Ați bugetat bani pentru reparația drumurilor?” – „Da, sigur că am bugetat spre școală, spre grădiniță”. Bravo! Să vedem cum ați reparat acel drum. Deci, drumul are strict cât încap două mașini, iar părinții cu copii trebuie să meargă undeva prin șanțuri sau pe sub gard. Și cine cel mai des duce copiii la grădiniță și la școală? Mamele. În marea majoritate a cazurilor, mamele cu cărucioarele trebuie să meargă pe partea cu glod, fără prundiș măcar. Și acesta este un exemplu foarte simplu, nu mai vorbesc de…”
Europa Liberă: Dar alte exemple, care ar mai fi convingătoare?
Liliana Palihovici: „De exemplu, când vorbim de accesul la resurse financiare pentru lansarea propriei afaceri. Se știe că femeile, de fapt, sunt cel mai mult implicate în gestionarea afacerilor, iar când vorbim despre cine conduce cu afacerea, cine ia deciziile în afaceri, cine gestionează și beneficiază de cea mai mare parte de fonduri sunt bărbații. Sunt țări care reglementează și aceste prevederi. Iată, dacă luăm exemplul Germaniei, ei au introdus modificări legislative care pun o obligativitate a reprezentării femeilor și în consiliile de administrare a companiilor care creează locuri de muncă, care generează venituri ca să permită femeilor să influențeze și procesele decizionale în economie.
Dacă este să vorbim despre inegalitate și percepție, toată lumea spune: „A, lucrează în școală, dar sigur, acolo trebuie femeile să lucreze, doctorițe, sigur că în sistemul de sănătate femeile trebuie să lucreze, nu, că bărbații trebuie să lucreze în altă parte, unde sunt salarii mai bine plătite”. Și sunt foarte mulți bărbați foarte buni pentru profesia de învățător și să educe copiii, dar de multe ori sunt și ei jertfe al acelor stereotipuri, că nu este sarcina bărbatului, de fapt, să se implice prea mult în educația copilului, că un bărbat trebuie să ducă toată povara aducerii banilor în familie și femeia este mai mult cu gospodăria și cu copiii. De fapt, noi, oamenii, singuri într-un fel aprofundăm aceste inegalități prin necunoaștere, într-un fel, prin perpetuarea anumitor stereotipuri, lucruri care erau valabile poate pentru secolul XVII-XVIII. Să nu uităm că dezvoltarea aduce noi realități și noi trebuie să înțelegem cum ne construim viața noastră în noile realități ca toți actorii dintr-o societate să se simtă pe deplin importanți, valorificați și capacitățile lor apreciate.”
