„Mi-aș dori să fiu acasă, într-o lume fără război”

De Ziua Internațională a Femeii, ne-am propus, echipa IVC Moldova, să fim alături de femeile refugiate de războiul din Ucraina și, mai ales, să le transmitem pe lângă ajutor logistic, gânduri bune și speranța că vor reveni acasă într-o zi.

Tristă și cu privirea pierdută, astfel am surprins-o pe Irina din Mikolaev, Ucraina, care s-a refugiat în aceste zile în R. Moldova, alături de fetele ei, Diana și Alina. A lăsat în urmă părinții, rudele și soțul pe care speră să-i revadă vii și nevătămați după încheierea războiului. Își amintește cu groază de ziua când a început conflictul. Nu a crezut că se va extinde și, mai ales, că într-o dimineață o va forța să ia strictul necesar și să apuce calea pribegiei.

„Nu ne-am dorit să plecăm de acasă, însă am făcut-o de dragul copiilor. Soțul a rămas la Mikolaev. Comunic cu el pe rețele sociale. Mă liniștesc cu gândul că e viu. Mi-i greu să mă gândesc la viitor pentru că nimic nu prevestea un război. Și astăzi parcă aud vuietul gloanțelor de-asupra casei noastre. Nu-mi venea să cred că trăim calvarul unui război”, recunoaște Irina.

În prezent, ea este cazată la centrul de plasament de la Manejul de atletică ușoară. Își dorește să ajungă în Polonia în următoarele zile, unde o așteaptă rudele și mai mulți prieteni. I-au dat ochii în lacrimi când a fost întrebată despre planurile de viitor:

„Îmi doresc mie și tuturor femeilor lumii sănătate și pace. Sper nimeni, niciodată, să nu se confrunte cu teroarea cu care ne confruntăm noi, femeile din Ucraina, în aceste zile. Războiul lasă în inimile noastre răni ce nu se vor trata niciodată. Mulți dintre concetățenii mei nu vor mai ajunge să vadă ziua de mâine. E foarte dureros în primul rând pentru copiii, mai ales când nu știi ce viitor îi așteaptă. Ne e frică să ne sunăm soții, frații, știind că ar putea să nu ne mai răspundă”, spune Irina.

Peste 200 de mii de refugiați au intrat în R. Moldova din Ucraina de la începutul invaziei rusești în țara vecină. Jumătate au plecat spre state ale Uniunii Europene, altă jumătate a cerut cazare și ajutor autorităților moldovene. Printre cei refugiați se numără și  Mahruh, originară din Azerbaidjan. În urmă cu 16 ani a mers în Ucraina în căutarea unei vieți mai bune. Lucra într-o grădiniță din Kiev. În primele zile de conflict s-a adăpostit într-un subsol, nu credea până în ultimul moment că va trebui să plece. Astăzi este departe de soț, alături de copii, soră și nepoți. Spune că vrea să ajungă în România, iar de acolo să revină în Azerbaidjanul natal.

„Mi-aș dori astăzi să fiu acasă, într-o lume fără război. Banii și averea nu mai au nicio valoare. Astăzi ne rugăm de sănătate și sperăm că într-o zi vom revedea Kievul. Acolo s-au născut copiii mei, consider Ucraina a doua patrie. Mă doare sufletul să văd cum s-a distrus tot ce am construit în ultimii ani. Tot ce ne dorim e un cer cu pace de-asupra capului”, se roagă Mahruh.

În prezent, 78 de centre de plasament temporar pentru refugiați au fost deschise pe teritoriul R. Moldova. În Chișinău au fost identificate 27 de centre cu o capacitate de 2800 de locuri. Centrul de plasament de la Manejul de atletică ușoară poate găzdui până la 700 de refugiați. Foarte mulți refugiați s-au adăpostit aici cu copii. Cu sprijinul echipei IsraAID, Institutum Virtutes Civilis (IVC) a amenajat un spațiu de joacă pentru copiii refugiați din calea războiului.

Președinta IVC, Liliana Palihovici, speră că astfel micuții își vor alina puțin dorul de vremurile frumoase pe care le-au petrecut în pace, acasă: „Ne-a impresionat mult tragedia prin care trece Ucraina, suntem întristați de provocările cărora trebuie să le facă față femeile care au apucat calea pribegiei cu copiii în brațe. Din momentul în care am aflat că se deschid noi centre de cazare am decis să contribuim și noi cum putem mai bine: prin muncă voluntară, hrană și o vorbă bună. Cu sprijinul partenerilor noștri internaționali au fost oferite seturi de igienă personală pentru femei și copii. A fost amenajat și un teren de joacă pentru copii, în speranța că micuții vor mai uita puțin necazurile prin care au trecut cu familiile. Mesajul meu de Ziua internațională a femeii e să fie încrezătoare că pacea va fi restabilită. Noi toți rămânem uniți în susținerea lor, a Ucrainei și a unui viitor pașnic în R. Moldova.”

Alături de echipa Institutum Virtutes Civilis, Liliana Palihovici spune că a văzut multă durere în ochii oamenilor care, de teama războiului, și-au închis casele și au plecat „spre nicăieri”. Mame ce-și strâng copiii la piept fără a ști ce le așteaptă mâine, vârstnici care și-ar fi dorit să întâlnească primăvara acasă, în pace, nu pe drumuri, gândindu-se la feciorii pe care i-au lăsat în urmă ca să-și apere țara. Președinta IVC crede că de 8 martie, ziua internațională a femeilor, cel mai bun cadou pe care îl pot oferi liderii politicii societății este încetarea războiului! Acesta ar fi semnalul că dreptul la viață în condiții de siguranță a tuturor femeilor și bărbaților este asigurat.

Recente

Mai vezi și

Discuții publice despre importanța promovării egalității de gen s-au organizat în licee din raionul Rezina

„Ce înseamnă egalitate de gen”, „De ce este important să dăm dovadă de toleranță”, „Cum asigurăm egalitatea de șanse pentru fete și băieți” –...

Elevi și eleve din două licee din Ialoveni au discutat despre importanța promovării egalității de gen

Elevi și eleve din liceele „Petre Ștefănucă” și „Andrei Vartic” din orașul Ialoveni au participat în această săptămână la o discuție publică dedicată promovării...

„Academia de Liderism reprezintă o oportunitate unică de dezvoltare profesională și personală”

Peste 140 de femei lidere din toată țara au participat în ultimele zile la sesiune de instruire în cadrul Academiei de Liderism „Femeile pentru...

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here